Do you want to celebrate toghether?

Do you want to find out all about coaching, find out how it can transform
lives and experience coaching techniques from our qualified coaches?
Our page about Life Coaching celebrates International Coaching Week !!!!
It means for you a great way to find out everything to do with coaching and training to be a Life Coach.

So do come along and attend from 7-13 February!!!!

you will discover:

What is a Life Coach?

What is an executive coach?
What do they do?

Learn how Life Coaching can transform people’s lives

The benefits of applying Life Coaching Skills in the home and
work place.

Plus much more

Constandina Coach | Promote your Page too

Share

Revizuire…my self review

Am petrecut mult timp în ultimii doi ani în căutarea propriei mele vocaţii- dealtfel acesta a fost un isssue pentru anul 2009- a explora cât mai adânc întrebările mele despre valoare … ce este valoarea? .. Valoarea este o experientă individuală? şi dacă nu, cine anume decide că acest lucru este valoros? … Ce simt eu că este valoros? … Ce înseamnă banii ? … cum să am tot ceea ce am nevoie, dar mai ales cum pot rămâne conectat la ceea ce cred eu cu adevărat atunci când am îndoileli şi tendinţa mea este de a mă abate?
în cele din urmă, am descoperit că vocaţia în sine nu este o destinaţie, ci o desfăşurare continuă- cu alte cuvinte, fiecare pas a fost semnificativ pentru a ajunge ceea ce sunt eu acum şi ceea ce am de oferit. În fiecare zi am devenit mai înţeleaptă, fiind mai degrabă prezentă şi recunoscătoare pentru desfăşurarea acelei zile … indiferent de forma, pe care a îmbrăcat-o…, decât să vreau să fi fost diferită.

Având în vedere faptul că atât de mult din munca mea este o muncă interioară, în fiecare început de an mă uit la ceea ce am devenit şi unde am ajuns, şi totuşi în fiecare an, am ajuns într-un astfel de loc şi totuşi mă simt ca şi cum am ajuns într-un alt loc mai bun, în care cunosc atât de multe. Acolo, înăuntru locuieşte frumuseţea. Viaţa dealtfel este tot o desfăşurare continuă, şi cu cât mergi mai departe, cu atât mai mult îţi rămâne de mers……. Şi Eu sunt mereu uimită de cât de departe am ajuns.

Începuturi

Aceeaşi eu care mă bucur să vă regăsesc pe toţi în noul an
Şi pentru a ne pregăti pentru schimbările care ne aşteaptă (schimbări aduse de toate proiectele sau promisiunile pe care ni le facem acum la început de an…), voi crea o punte cât mai lină, reluând blog-uiala tot cu un articol inspirat de o muză-cititoare:

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

se spune că „iubirea orbeşte” şi probabil că în anumite situaţii e şi adevărat.
Dealtfel, am mai vorbit într-un post anterior despre „efectul cristalizării” exprimat atât de plastic de Stendhal.
Însă această stare durează arareori foarte mult…Cred că nu miră pe nimeni situaţiile în care după nici 2 luni, „femeia vieţii” sau „bărbatul visurilor”, parcă nu mai e aşa de perfect cum era la început şi parcă „a şi început să mă enerveze”, aşa un pic…şi iată cum se instalează în relaţie un sentiment de frustare şi uneori chiar de dezamăgire: „hmmm, poate nu el-ea e acel EL-Ea?” sau „nu prea se ridică la nivelul aşteptărilor mele…”
Deci ce faci atunci când te dezmeticeşti, atunci când privită în lumina soarelui „crenguţa” magică acoperită cândva cu mii de cristale rămâne doar o crenguţă???
Reacţia cea mai des întâlnită este încercarea de a-l schimba pe celălalt după chipul şi asemănarea ta, de a-ţi modela partenerul astfel încât să corespundă tiparului imaginat de tine.
AM OBOSIT SĂ TOT REPET ! nu îl poţi schimba pe celălalt, ceea ce poţi schimba este modul în care te raportezi tu la celălalt!!!!
Gândeşte-te puţin: nici tu nu eşti perfect, poate unele dintre comportamentele, trăsăturile tale îl enervează în aceeaşi măsură şi pe partenerul tău…(dealtfel, recunoşte, unele chiar şi pe tine te enervează !)
So…ori alegi să înveţi cum să îţi modifici propriile tipare de gândire, ori let it go…dacă optezi însă pentru a doua variantă fă-o într-un mod înţelept şi pozitiv…
Din nefericire, unii oameni se lasă pradă propriilor fantezii despre relaţia lor, pe care mai apoi îşi clădesc castele de nisip la nesfârşit…
Poate dacă alegi să „spargi” limitele, să ieşi din blocaj, vei descoperi un nou cadru de referinţe, poate mai pozitiv…şi totuşi, unii oameni preferă să se plangă zilnic de conflictele şi deziluziile de care au parte într-o astfel de relaţie, decât să încheie relaţia!…şi totuşi câte cupluri, câte căsnicii funcţionează pe sistemul: tu îmi aparţii mie, ai semnat, deci stai aici, nu pleci nicăieri- mirându-se tot ei de faptul că sunt supuşi la tensiune şi jocuri de putere.
Un lucru este cert! dacă rămâi blocat într-un astfel de parteneriat doar de frica sentimentului de singurătate sau frică de necunoscut („ce crezi altul- alta ar fi mai bun-ă, măcar cu el-ea m-am obişnuit, putem îmbătrâni împreună”), nu vei fi mulţumit niciodată, iar drumul pe care te afli este greşit!

Cu cât mai puţină nevoie ai de un partener, cu atât mai mult eşti capabil să fii un partener. Pardoxal? deloc. Doar cel care se poate simţi fericit, împlinit şi mulţumit SINGUR (by himself) poate avea o relaţie adevărată.

În ceea ce mă priveşte consider că am o căsnicie fericită, cu multă substanţă şi armonie ca fundament comun, dar şi suficientă recunoştinţă pentru a respecta dezvoltarea individuală şi sfera intimă a fiecăruia dintre noi doi.
Şi pentru a reveni la muza mea (al cărei comment nu vreau să-l public, e blogul meu ), închei (sau încep?) cu un mesaj pentru soţul meu:

„pot trăi şi cu tine şi fără tine. Vreau foarte mult să trăiesc cu tine pentru că îmi faci sufletul să zămbească zi de zi. Sper că şi tu simţi la fel!”

12 pentru 2009

….nu vreau să vorbesc neapărat despre realizările mele din anul 2009- dealtfel nici nu cred în aşa zisele “bilanţuri”pe care ar trebui să le facem fiecare dintre noi la finalul unei perioade…de ce? Fiindcă prin definiţie – un astfel de raport surprinde doar un moment din existenţa noastră- dacă chiar acela se întâmplă a nu fi momentul potrivit????-, în plus este static- o fotografie în care sunt puse faţă în faţa activele şi pasivele- şi prea forţat uneori- te face să-ţi iei la “bani mărunţi” toate aspectele vieţii pentru a le încadra corect şi a le echilibra….astfel încât: what you get is only what you put into it…
Convingerea mea personală este mai degrabă: what you get is how you put into it…

Trebuie să menţionez de la început faptul că muza acestui post este Vania, mai precis comentariul lăsat de el:

“Responses

Vania, on December 22nd, 2009 at 11:24 am Said: Edit Comment
Mi-am propus să nu zâmbesc de Crăciun, însă nu opresc pe nimeni s-o facă…

corect, este opţiunea fiecăruia ce să facă…tocmai de aceea eu mi-am propus să vorbesc despre 12 lucruri care mi-au făcut sufletul să zămbească..-ordinea este aleatorie şi numărul 12 nu înseamnă că m-am limitat la 1 lucru/ fiecare lună:

1.am înotat cu delfinii în ocean -o experienţă pe care o recomand oricui, sunt atât de drăguţi: se gudură, se alintă şi te pupă la fel ca nişte căţei, doar că “de apă”

2.am fost în Cuba, Cuba frumoasă şi chinuită, cu oamenii ei coloraţi şi necomplicaţi până la inocenţă care cântă, dansează şi care îţi dăruiesc gardenii când le zămbeşti pe stradă, Cuba veselă cu mojito, rum, plutind în miros de “El Spendido”, mi amor Cuba cu clădiri şi terase coloniale, automobile Ford, Oldsmobile, Cadillac sau Chevrolet, dar şi Cuba lui Fidel cu pionieri, lozinci “Juntos podemos luchar contra el capitalismo “, “¡Viva El Comandate, Viva la Revolución!”, o lume cu cozi nesfârşite la îngheţată şi hrană pe cartelă, o disperare de evadare în căutarea unei minime libertăţi de mişcare…

3.mi-am dăruit flori şi mai ales am dăruit flori -

4.am învăţat că viaţa este simplă deoarece “Miracles are simple. Whenever life gets complicated, that’s a pretty good sign you’re refusing a miracle”

5.am legat prietenii cu oameni minunaţi şi mai ales am cunoscut “un om”

6.am cântat şi am dansat…mult, foarte mult…..…… nu destul

7.am răs cu lacrimi şi am plâns lacrimi…

8.am fost cu fetele de 1 Mai la mare- m-am simţit ca în studenţie-cred că la starea aceasta a contribuit şi faptul că stricându-se maşina de spălat haine cu 2-3 zile înainte- mi-am spălat jeanşii în vană- cu buretele “să nu se roadă”

9.mi-am cumpărat tricou cu ştrumfi

10.am acompaniat un om în reconsiderarea propriei persoane şi a propriei vieţi

11.am văzut marea cea mare iarna şi am băut cafea pe plajă- natura creează pentru noi peisaje demenţiale

12.am învăţat să iubesc oamenii doar pentru simplu fapt că sunt oameni cu bune şi rele, fără alte aşteptări

….şi pentru că vreau să vă mulţumesc tuturor fiindcă aţi fost alături de mine şi pentru că vreau să vă mulţumesc fiindcă existaţi şi că astfel vă pot admira, aprecia şi iubi, vă sorcovesc @Ana @Adi, @Cataractă, @Vania, @Elena, @Andra, @Arhi, @Celestina, @Nico, @Asaseya, @Ivana, @Clementina, @Mihai, @Lulu cu această leapşă- care sunt cele 12 lucruri care vi-au făcut vouă sufletul să zâmbească în 2009 “La Anu’ şi La muţi Ani!!!!!”

PS: ar mai fi cativa, nementionati doar pentru faptul ca nu au (deocamdata ) blog….
multi dintre cei mentionati deja mi-au luat cumva inainte

…zămbet de Crăciun

acum, atunci, va fi odată ca niciodată……