Succes de casă

Ingrediente:
1 ceşcuţă de convingeri limitate
150g de “credinţă în tine însuţi”
1 scop inspirat
1 doză de realitate
2 linguriţe întotdeauna pline de “valoare de sine”
3 linguri de identitate
2 litri de responsabilitate absolută
1 foaie şi un creion

Toarnă ceşcuţa cu “convingerile limitate” şi 75g de “credinţa în tine însuţi” într-un castron mare, amestecă până când compoziţia se omogenizează şi dispar toate cocoloaşele de “limitate”.

Apoi, întinde scopul inspirat pe un fund de lemn şi taie-l mărunt în obiective de performanţă SMART, CLEAR şi PURE. Într-un vas înalt de sticlă sau transparent amestecă obiectivele de performanţă cu doza de realitate.
Acum examinează compoziţia din toate unghiurile/ perspectivele.
Notează ceea ce vezi, gândeşti şi/ sau simţi.

Treptat adăugă conţinutul vasului în castronul cu convingerile tale, presară linguriţele cu “identitate” şi “valoare de sine”, apoi bate cu telul, cu atenţie, până vei obţine un amestec de auto-motivare de consistenţă cremoasă.
Fă o listă cu toate opţiunile- bune sau rele, complete şi parţiale. Ia restul de “credinţă în tine”, adaugă-l la amestecul de auto-motivare, apoi toarnă deasupra toată cantitatea de “responsabilitate absolută”. Amestecă până când te simţi inspirat, dornic şi gata pentru a continua.

Hotăreşte care sunt opţiunile pe care alegi şi subliniează-le. În dreptul fiecăreia dintre opţiunile alese, evaluează pe o scară de la unu-la-zece propriul angajamentul de a întreprinde aceste acţiuni convenite. Notează.

Toarnă compoziţia în mai multe cupe şi serveşte-o pe prima, de îndată ce eşti gata pentru provocare.

Atenţie: “Succesul de casă” bine făcut poate crea dependenţă – utilizează-l cu entuziasm!

Inspiraţie @Coaching pentru performanţă – John Whitmor

Thriller

.recunosc, am deschis  “My Dashboard” din obligaţie şi din conştiinţa lucrului nedus până la capăt

.recunosc, nu am scris de foarte de mult timp (nu am postat- n.a.), cineva mi-a spus că poate e din cauză că sunt prea ocupată să trăiesc

.mi se pare ciudat acum după atâta vreme să redeschid un post….şi ating tastele cu sfială, dar în acelaşi timp cu bucurie, ca şi cum doi îndrăgostiţi îşi regăsesc familiaritatea mângăierilor de altădat….

.e o dimineaţă înflorită de 1 Noiembrie -şi nici nu are cum să fie altfel- am fost în piaţă şi buchetele de crizanteme mi-au adus zâmbete în priviri- oraşul îşi serbează morţii cu o pleiadă de petale colorate; de ce avem tendinţa de a fi foarte sobri atunci când ne raportăm la cei plecaţi????, e atâta bucurie în gândurile mele şi atâta lumină pe stradă

.recunosc, niciodată nu mi-a plăcut să merg la cimitir…şi nu pentru că mi  se pare că ar fi un teritoriu neprietenos (am renunţat la acestă imagine de când a părut videoclipul “Thriller”), ci pentru că pur şi simplu percepţia mea este că pe cei dragi îi păstrezi doar în suflet şi nu în cei 6 mp alocaţi contractual de către autorităţile locale…. , dar e doar percepţia mea-”a self confirmed fantasy”

.recunosc că sunt vinovată, da, am în portbagaj 8 ghivece de crizanteme albe, contribuind astfel la ideea de “aşa se face, aşa se cuvine, etc…”, îndeplinim, pornind de la acest pattern,  în fiecare an, de 1 Noiembrie acelaşi ritual,

.recunosc,  de data aceasta voi schimba puţin cadrul de referinţe: picture that- pentru că nu toţi ne permitem să avem casă şi curte, primăria a decis să ne cesioneze fiecăruia un teren, exact 6mp, pe care să-l transformăm în cea mai frumoasă grădină cu flori; dacă gestul nostru ar însemna de fapt acest lucru????

.recunosc: ar mai fi de explicat de ce după lăsarea întunericului, grădinile noastre se transformă în mici oaze de lumină (apropoo…aţi văzut cum miile de lumănări aprinse transformă cimitirul în noaptea acesta într-un spectacol de splendori feerice?)…

.recunosc, mi-e bine, mi-e sărbatoare şi mi-e moarte

 

Reacomodarea după concediu…(despre spam şi vendeta)

În mod sigur o să vă recunoaşteţi şi voi în rândurile de mai jos: ai venit din concediu, parcă nu ar fi destul de aiurea că trebuie să te trezeşti cu noaptea în cap să te arunci în trafic pentru a ajunge la servici, în mod sigur te aşteaptă o tonă de acte pe masă….ca să nu mai vorbim de telefoanele care vor suna/ facturi care s-au adunat/ obiective departamentale, alea, alea, alea…în plus, gândeşte-te îţi deschizi căsuţa de mail după două săptămâni de absenţă şi pentru că nu se întâmplă nimic, apeşi butonul magic “send and recieve”

Un studiu realizat de McAfee, despre care s-a scris în toate ziarele, a stabilit că fenomenul spamurilor, adică al mesajelor nedorite ce ne sunt trimise prin e-mail, produce un consum de energie enorm. Un singur mesaj generează 0.3 grame de bioxid de carbon, egal cu emisiile unui automobil ce parcurge un metru de stradă. Se pare că tot spamul aflat in circulaţie consumă o energie de 3 miliarde de kilowaţi/oră în fiecare an, ceea ce ar echivala cu consumul a 3 milioane de automobile sau a 2 milioane şi jumătate de locuinţe, de unde un efect de seră de aprox. 7 milioane de tone de CO , trec peste alte tehnicisme şi mă limitez să observ că spamul, in consecinţă, nu se mărgineşte doar la a ne scoate din sărite si adeseori a ne sustrage informaţii, ci are si un efect negativ asupra stării noastre de sănătate. Pe cât se pare, nici o autoritate din lume nu este capabilă să reducă spamul; până si filtrele activate de unii dintre noi nu servesc decât până într-un anumit punct, întrucât multe mesaje nedorite răzbat prin ele şi se pare că risipa cea mai mare de energie o creează tocmai acţiunea de a le deschide sau a le şterge manual. Sunt lucruri supărătoare si unii se gândesc cum ar putea să se protejeze singuri. In lipsă de ceva mai bun, iti vine cheful să te răzbuni. Aşa mi-a venit o idee – şi mă aştept desigur ca sute de experţi să-mi răspundă demonstrându-mi cât este de irealizabilă şi dăunătoare, dar atrag atenţia că voi şterge astfel de mesaje (considerându-le spam) pentru că intenţionez doar să lansez o provocare. Să-i împărţim, aşadar, pe cei care ne trimit mesaje nedorite în pisălogi industriali şi pisălogi artizanali, îmi imaginez că pisălogii industriali au la dispoziţie multe mijloace pentru a mi neutraliza protestul. dar există milioane de pisălogi artizanali, precum cel care într-o italiană foarte dubioasă vă spune că ati câştigat un premiu şi vă cere datele personale sau maltezul care a primit o moştenire enormă pe care din diferite motive nu o poate incasa şi vă cere să participaţi cu 50% la recuperarea ei, desigur trimiţând o anumită sumă de bani drept garanţie etc. etc. Pisălogii artizanali probabil nu dispun nici măcar de bandă largă şi nu ştiu dacă vi s-a întâmplat să primiţi de la vreun imbecil ditamai volumul de 600 de pagini, asezonat cu fotografii în culori, şi nu în timp ce vă aflaţi acasă, conectaţi la Alice sau Ia Fastweb, ci într-o cameră de hotel sau o casă de la ţară, urmarea fiind că pentru a descărca respectiva mizerie computerul vostru rămânea blocat vreme de-o oră. Acum, acestui tip de pisălogi i se poate răspunde ataşând Biblia din Ierusalim. O găsiţi la http://www.liberliber.it/bibIioteca/ b/bibbia/index.htm şi aşa cum vi se prezintă are 1.226 de pagini şi 11.574 KB. Dar dacă in două secunde o editaţi la spaţiu 2 si corp de literă 20, ajungeţi imediat la peste 14.000 KB. Este o frumuseţe de ataşament, dacă aveţi bandă largă îl trimiteţi in câteva minute – şi de altfel puteţi lăsa computerul sâ-1 transmită pe timpul nopţii, însă dacă destinatarul nu are bandă largă e dezastru. Si-apoi, dacă nu numai eu, ci măcar doar alte câteva sute de utilizatori ar face acelaşi lucru, netrebnicul ar fi imobilizat. Ştiu că acţionând in acest fel voi contribui la creşterea poluării. Dar dacă din întâmplare, în decursul a câteva săptămâni, acest răspuns ar convinge un anumit număr de pisălogi să renunţe, în cele din urmă preţul energetic plătit ar fi inferior câştigului final. Si apoi, pereat mundus, plăcerea răzbunării nu permite calcule meschine. Cu siguranţă, cu nu prea multă osteneală s-ar putea face si mai şi. Facsimilul ediţiei 1551 al „Retoricii” şi “Poeticii” lui Aristotel, in Adobe, înseamnă peste 37.000 KB; dimensiuni asemănătoare are şi  “Summa Teologica” a lui Toma de Aquino in ediţie bilingvă. ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..în în fine, fie ea şi o organizaţie industrială, dacă s-ar pomeni cu câteva mii de Biblii sau de mistere ale Parisului, tot nu iar pica prea bine.

Deşi ceea ce spune Umberto Eco este un coşmar tehnologic deoarece 99% din spammeri nu trimit de pe calculatorul lor pe 3g sau zapp, ci de pe un server spart care firesc are broadband. Concluzionând este foarte clar că nu rezolvi nimic, dar căteodată e mai important exerciţiul de imaginaţie decât procesul în sine. Am citit articolul în revista din mai şi iată că în octombrie doar gândul la provocarea lansată de Umberto Eco mă face să zâmbesc în timp ce aştept ca cele 3XX mailuri primite să se încarce…, hmmm…şi ar trebui să semnăm reply-mail-urile_____

Cu consideraţie,

V de la Vendeta

show must go on…

Deci: A trecut si vara-apropoo a fost o vara minunata, pentru mine (da, recunosc sunt o fericita!), vara a inceput anul acesta in ianuarie, in Cuba (dar despre Cuba altadata, intr-un alt post…)…GATA, am terminat cu lenea intelectuala (indusa de la prea multe UV)

coordonate: 08.08.2009, lungita la soare (of, ce dor imi este de vara!), umbrita doar de cartea pe care o tin in mana Am citit cartea lui Lulu, nuuu, reformulez: am devorat cartea lui Lulu intr-un mod atat de frenetic precum un “pedepsit”care se lupta cu kilogramele, mananca o ciocolata dupa o lunga dieta (si aici sunt sigura ca anumiti cititori/ cititoare vor zambi cu intelegere ). Imagineaza-ti…. …. ….faci curatenie in pod si dintr-odata vezi un obiect- nici nu mai stiai ca exista- obiect, care are acel ceva ce te face sa simti un nod in gat si incerci sa-ti stapanesti lacrimile ivite fara voie in coltul ochilor: ciudat, pe masura ce citeam ma coplesea sentimentul de a fi regasit pe cineva drag.

Fara a avea pretentia de a fi devenit subit critic literar, (desi sutele de metri patrati de A4 pline de comentarii literare/ fise de lectura facute sub severa indrumare a d-nei profesoare Bejan Marcela or fi ajutat la ceva), firul naratiunii este de fapt o insiruire halucinanta de coincidente corelate armonios: evocarea pasajelor determinante, traite anterior de autor este cauzata tocmai de ceea ce se intampla in prezent, iar prezentul capata continuu noi valente pe baza feedback-ului de la experientele din trecut. Scrisa “simplu” (=”less is more”) si natural, cartea m-a purtat intr-un taram magic- o poveste fara sfarsit: acea editie aurita in doua volume a cartii “o mie si una de nopti” citita in copilarie.

Multumesc Lulu-rezada …