show must go on…

Deci: A trecut si vara-apropoo a fost o vara minunata, pentru mine (da, recunosc sunt o fericita!), vara a inceput anul acesta in ianuarie, in Cuba (dar despre Cuba altadata, intr-un alt post…)…GATA, am terminat cu lenea intelectuala (indusa de la prea multe UV)

coordonate: 08.08.2009, lungita la soare (of, ce dor imi este de vara!), umbrita doar de cartea pe care o tin in mana Am citit cartea lui Lulu, nuuu, reformulez: am devorat cartea lui Lulu intr-un mod atat de frenetic precum un “pedepsit”care se lupta cu kilogramele, mananca o ciocolata dupa o lunga dieta (si aici sunt sigura ca anumiti cititori/ cititoare vor zambi cu intelegere ). Imagineaza-ti…. …. ….faci curatenie in pod si dintr-odata vezi un obiect- nici nu mai stiai ca exista- obiect, care are acel ceva ce te face sa simti un nod in gat si incerci sa-ti stapanesti lacrimile ivite fara voie in coltul ochilor: ciudat, pe masura ce citeam ma coplesea sentimentul de a fi regasit pe cineva drag.

Fara a avea pretentia de a fi devenit subit critic literar, (desi sutele de metri patrati de A4 pline de comentarii literare/ fise de lectura facute sub severa indrumare a d-nei profesoare Bejan Marcela or fi ajutat la ceva), firul naratiunii este de fapt o insiruire halucinanta de coincidente corelate armonios: evocarea pasajelor determinante, traite anterior de autor este cauzata tocmai de ceea ce se intampla in prezent, iar prezentul capata continuu noi valente pe baza feedback-ului de la experientele din trecut. Scrisa “simplu” (=”less is more”) si natural, cartea m-a purtat intr-un taram magic- o poveste fara sfarsit: acea editie aurita in doua volume a cartii “o mie si una de nopti” citita in copilarie.

Multumesc Lulu-rezada …