Locuind în prezent

Realizarea marilor obiective presupune rezolvarea a nenumărate probleme mici. Pe calea spre succes, se găsesc numeroase etape intermediare şi mai ales multe activităţi agasante, de rutină.
Cred că cea mai des întâlnită barieră în calea atingerii propriilor obiective este aceea că oamenii nu stăpânesc tehnica ce le permite să faţă faţă acestei rutine, precum şi inevitabilelor faze pregătitoare. Lasă-mă să mă explic…..

Cât de des pronunţi sau auzi următoarea propoziţie:
„Vai, ce îngrozit/ă sunt când mă gândesc la toată munca ce mă aşteaptă mâine”
Ba mai mult, cât de cunoscut îţi este sentimentul, care te cuprinde la sfârşitul unei zile, când te simţi nesigur dacă te gândeşti la cele realizate azi sau chiar crezi că ai făcut vreo greşeală, că ţi-ar fi putut scăpa ceva?

dacă răspunsul la aceste întrebări este: „da” înseamnă că probabil procedezi greşit într-un punct foarte important, şi trebuie să faci o repoziţionare fundamentală faţă de felul în care îţi foloseşti timpul tău.

Ce ar fi să înveţi să îţi eliberezi mintea de toate, ca să te poţi concentra exclusiv asupra activităţii depuse în acest moment? Până la urmă, nimeni nu poate face şi stăpâni trei lucruri dintr-o dată.

Oricare ar fi situaţia în care te afli, aplică dictonul: una după alta!
Orice activitate are un început şi un sfârşit. Toată şmecheria este ca între început şi sfârşit să nu te mai gândeşti la nimic altceva…doar desfăşurare: start-activitate-stop.

Înainte de toate ţine seama de adevărul simplu şi incontestabil, că astăzi nu mai poţi să faci treaba de ieri. Indiferent ce ai făcut ieri, rămâne bine făcut, oricât ţi-ai mai bate tu azi capul. Ca atare, nici nu mai încerca!
Începe fiecare zi ca pe un capitol nou şi nu îţi planifica, decât ceea ce poate fi făcut azi. Chiar şi cele mai complicate situaţii devin simple şi mai prietenoase, deci rezolvabile dacă sunt abordate pas cu pas.
Când ai ceva de făcut anume, nu te ajută nici să te gândeşti la ceea ce ai vrea să faci cât mai curând sau la ceea ce ar fi bine de făcut în viitor.
Mai întâi, trebuie să clarifici ce anume poţi şi trebuie să faci astăzi….ce va fi de făcut mâine, se va decide oricum abia mâine, în măsura în care cele programate pentru astăzi le-ai rezolvat bine.
Self esteem-ul vis a vis de propria competenţă se bazează printre altele pe încrederea pe care o dobândeşti în urma rezolvării unei situaţii date.. …Abia când vei dispune de acestă suveranitate a propriilor paşi, vei înţelege de ce atunci „când ai luat o decizie şi ai trecut la fapte, nu trebuie să te mai frămânţi cu privire la rezultat”.

PS: Postul acesta l-am scris mai mult ca auto-motivare, sunt în plină desfăşurare de examene, închidere de trimestru…şi iată-mă pusă în situaţia de a nu mai fi prietenă cu propriul meu timp, unde mai pui că afară e tot mai primăvară şi sunt muuulteee floricele pa câmpii….

Filed under: management aplicat, coaching, management, managementul timpului, Primavara, valori

ROI Social Media- return of investment

Site-urile companiilor specializate în domeniul marketingului au început să elogieze impactul pozitiv al utilizării social-media asupra performanţei organizaţiilor. Aşa cum anticipat într-un articol anterior continui să mă întreb dacă cineva chiar a măsurat cât timp, bani, câţi angajaţi-oameni, câtă tehnologie implică social media marketing şi care sunt rezultatele directe şi mai ales dacă specialiştii au găsit o formulă magică.
Recunosc, toată confuzia mea legată de ceea ce reprezintă ROI sau, mai degrabă, de modul în care acesta este măsurat în contextul social media, m-a determinat să întreprind un întreg proces de research (bine-înţeles desfăşurat online )

So:::::

Măsurarea social media ROI nu este imposibilă, dar poate fi greu realizabilă, deoarece multe dintre aspectele care trebuie să fie evaluate sunt dificil de urmărit.
Ca indicator standard, ROI are o formulă destul de simplă, ROI = (X – Y) / Y, unde X este o valoarea finală şi Y este valoarea de pornire. Cu alte cuvinte, în cazul în care aţi investit 6 RON şi ai scos 24 RON, profitul este (24 -6 ) / 6 = de 3 ori investiţia iniţială. În sens financiar, ROI este folosit de regulă ca indicator pentru a măsura rentabilitatea unei investiţii – monetară, o analiză comparativă a beneficiilor raportate la costuri. În termeni simpli este modalitatea de a afla dacă social media marketingul şi-a atins obiectivele astfel încât să justifice costurile. Dacă da, înseamnă că banii au fost investiţi cu folos, iar dacă nu, înseamnă că au generat pierderi.

Ca prim pas, înainte de a măsura şi monitoriza profitul adus de social media marketing, trebuie să aveţi o idee clară despre ceea ce doriţi să realizaţi, alfel spus care sunt factorii determinanţi ai succesului?

Apoi trebuie măsurat nivelul de referinţă, adică nivelurile indicatorilor definiţi de dumneavoastră înainte de a începe sau a schimba strategia social media. De exemplu, dacă scopul este de a creşte numărul menţionărilor companiei dumneavoastră în social media, pentru a măsura ROI cu privire la orice acţiuni întreprinse faţă de acest obiectiv, trebuie să ştiţi care este situaţia actuală. Nimic nu se poate evalua cu exactitate şi ROI nu face excepţie, fără a avea un baseline la care să ne putem raporta.

Dar cum calculăm şi cum măsurăm lucruri aparent greu măsurabile?
Deşi social media ROI nu poate fi asociat unei valori financiare realiste, există suficienţi indicatori cuantificabili care măsoară nivelul de performanţă globală pe web cum ar fi traficul, numărul de comentarii, Twitter followers, Facebook Fani, etc ….Aceştia pot fi folosiţi atunci când se calculează ROI.

Arta este aceea de a nu ne limita doar la cifre, ci de a avea o abordare holistică: unde duc în final aceste cifre? De exemplu, creşterea vizitatorilor site-ului se corelează cu creşterea vânzărilor? Oamenii care au intrat pe site-ul dvs. de pe Twitter şi Facebook accesează apoi paginile cu produse-servicii?

Prezentarea celor de la Socialnomics este o călătorie spirituală, o introducere distractivă a noţiunii de ROI ăn contextul social media

Filed under: Coach to Coach, management aplicat, autocunoastere, brand, business news, marketing, ROI, SOCIAL MEDIA

Succes de casă

Ingrediente:
1 ceşcuţă de convingeri limitate
150g de “credinţă în tine însuţi”
1 scop inspirat
1 doză de realitate
2 linguriţe întotdeauna pline de “valoare de sine”
3 linguri de identitate
2 litri de responsabilitate absolută
1 foaie şi un creion

Toarnă ceşcuţa cu “convingerile limitate” şi 75g de “credinţa în tine însuţi” într-un castron mare, amestecă până când compoziţia se omogenizează şi dispar toate cocoloaşele de “limitate”.

Apoi, întinde scopul inspirat pe un fund de lemn şi taie-l mărunt în obiective de performanţă SMART, CLEAR şi PURE. Într-un vas înalt de sticlă sau transparent amestecă obiectivele de performanţă cu doza de realitate.
Acum examinează compoziţia din toate unghiurile/ perspectivele.
Notează ceea ce vezi, gândeşti şi/ sau simţi.

Treptat adăugă conţinutul vasului în castronul cu convingerile tale, presară linguriţele cu “identitate” şi “valoare de sine”, apoi bate cu telul, cu atenţie, până vei obţine un amestec de auto-motivare de consistenţă cremoasă.
Fă o listă cu toate opţiunile- bune sau rele, complete şi parţiale. Ia restul de “credinţă în tine”, adaugă-l la amestecul de auto-motivare, apoi toarnă deasupra toată cantitatea de “responsabilitate absolută”. Amestecă până când te simţi inspirat, dornic şi gata pentru a continua.

Hotăreşte care sunt opţiunile pe care alegi şi subliniează-le. În dreptul fiecăreia dintre opţiunile alese, evaluează pe o scară de la unu-la-zece propriul angajamentul de a întreprinde aceste acţiuni convenite. Notează.

Toarnă compoziţia în mai multe cupe şi serveşte-o pe prima, de îndată ce eşti gata pentru provocare.

Atenţie: “Succesul de casă” bine făcut poate crea dependenţă – utilizează-l cu entuziasm!

Inspiraţie @Coaching pentru performanţă – John Whitmor

Filed under: Coach to Coach, management aplicat, Uncategorized, autocunoastere, cafea boabe, client, CONSTRUIRE BRAND PESRONAL, construire-brand-personal &laquo, decodificare, dina, EU, MARCA, PERSONAL BRANDING, reţetă de succes, valori, YOURSELF

Despre relaţii, managementul relaţiilor cu clienţii

Vorbind despre relaţii aş porni mai degrabă de la definiţia marketingului formulată de Philip Kotler în cărţile sale “Marketing este o activitate menită să satisfacă nevoile şi dorinţele prin procese de schimb” ……şi acum …ca un execiţiu de imaginaţie, o schimbare a perspectivei…dacă admitem că orice relaţie este e o succcesiune de procese de schimb, ne dăm seama că, de fapt oamenii nu au nevoie de relaţii, ci acestea reprezintă doar o modalitate de a-şi satisface nevoile şi dorinţele, ceea ce înseamnă că toţi suntem sau ar trebui să fim specialişti în marketing.

Şi atunci de ce uneori nu facem un marketing reuşit sau altfel spus de ce prin relaţiile pe care le dezvoltăm nu ne atingem nevoile şi dorinţele?

Deobicei orice relaţie implică un El şi o Ea -care joacă pe rând rolul de Client şi Furnizor şi ceea ce este important pentru ca procesul de schimba să aibă loc şi eventual să se repete este ca percepţia fiecărei părţi despre valoarea reciprocă a schimbului să fie egală (toate relațiile sunt disproporționate. Adică niciodată nu dai fix cât primești. Unul dă mai mult și primește mai puțin. Celălalt dă mai puțin și primește mai mult în relația cu primul. Probabil din dezechilibrul ăsta se nasc despărțirile, nu știu)

Bineînteles deoarece viaţa bate filmul sau teoria, deobicei lucrurile nu se desfăşoară aşa. Menţionez că nu cunosc motivele pentru care se întâmplă astfel, cert este că, fie datorită patternurilor cu care venim din familie (în cadrul căreia îţi este indusă ideea că după/ înainte de facultate căsnicia este cea mai mare realizare a unei femei), fie pur şi simplu datorită structurii noastre celulare diferite (a se vedea motivele pentru care bărbaţii nu fac niciodată celulită), Eva, de regulă, se orientează spre un marketing reaţional, în timp ce Adam îşi doreşte mai degrabă un marketing tranzacţional.

Şi pentru a mă face mai bine înţeleasă am să evidenţiez principalele elemente care diferenţiază cele 2 concepte:

Adam versus Eva

Contact limitat între client şi furnizor Orientare spre un singur act _ proces de schimb singular Concentrare asupra beneficiilor Accent pe performanţele pe termen scurt Nivel limitat al serviciilor pentru client Scopul este satisfacerea clientului

Contacte frecvente şi apropiate între client şi furnizor Orientare spre repetarea procesului de schimb Concentrare asupra valorii pentru client Accentul asupra performanţelor pe termen lung Nivel ridicat al serviciilor pentru client Scopul este “încântarea” clientului

Iată de ce, de cele mai multe ori, doar poziţionarea diferită a celor două părţi implicate în procesul de schimb duce la dezastre care presupun multe lacrimi, dulciuri, partide repetate de shoping şi cafele servite cu toate prietenele în speranţa găsirii acelui element care a lipsit sau duc în alte cazuri, la nesfărşite pahare umplute cu diverse lichide bahice şi cu nelipsita remarcă prietenească care pare a fi concluzia ce răsare din aburii alcoolului: “lasă frate că ştiai şi tu, toate sunt nişte c..(bip-bip)…e!!

şi atunci dacă avem aşteptări atât de diferite, totuşi cum ajung oamenii să se căsătorească??? acel proces de schimb pe care doreşti să-l repeţi/ trăieşti la nesfărşit….??? cum facem loc perfecţiunii în viaţa noastră?

O explicaţie care mi-a rămas în minte, încă din liceu este dată de     “teoria cristalizării” elaborată de Stendhal care a pornit de la o metaforă: “La minele de sare din Hallein, lângă Salzburg, minerii aruncă în adâncurile părăsite ale minei o creangă de copac desfrunzită de iarnă; după două sau trei luni, prin efectul apelor încărcate de săruri care umezesc creanga şi apoi o lasă la uscat când se retrag, minerii o găsesc acoperită în întregime de cristalizări strălucitoare…. Efectul produs asupra acestui tânăr de nobleţea trăsăturilor dumitale italieneşti, de nişte ochi cum el nu a mai văzut niciodată, seamănă leit cu cel săvârşit de cristalizare pe crenguţa de carpen din mâna dumitale, şi care ţi se pare atât de frumoasă. Desfrunzită de iarnă, cu siguranţă că era absolut lipsită de strălucire. Cristalizarea sării a acoperit firişoarele negricioase ale crengii cu diamante atât de strălucitoare şi de numeroase, încât numai pe alocuri crenguţele se mai pot vedea aşa cum sunt….

Actele de nebunie repetate prin care un îndrăgostit vede toate perfecţiunile în femeia pe care începe să o iubească, noi între noi le-am numit întotdeauna cristalizare”

Interesant este faptul că după atingerea perfecţiunii atât Adam, cât şi Eva fac parte în continuare din anumite pieţe ale unor potenţiali clienţi, care, la rândul lor, pot fi clasificaţi în funcţie de dorinţa lor de a avea relaţii pe termen lung sau scurt, apropiate sau distante. Aşadar, există patru segmente de clienţi:

• căutătorii de relaţii

• profitorii de relaţii

• cumpărătorii loiali;

• clienţii care urmăresc doar tranzacţii punctuale.

Astfel, chiar dacă nu îşi doresc conştient încheierea de relaţii cu noi clienţi, Adam şi Eva devin inevitabil parte în alte procese de schimb poziţionate în sfera marketingului tranzacţional: ex: începând de la flirtul cu barmanul/ casiera de la bancă, poştă, primărie/ agentul de poliţie care te-a oprit în trafic…trecând prin etapa de “one night stand”…şi până la acel nivel în care doreşti din nou transformarea procesului de schimb din tranzacţional într-unul relaţional a cărui intensitate variază de la spre exemplu, simpla dorinţa a amanţilor de a petrece weekendul împreună până la perfectarea judecătorească a finalului.

Filed under: Cu mine si despre mine, management aplicat, autocunoastere, dezvoltare personala, Kotler, managementul relatiilor cu clientii, marketing, marketing tranzacţional, Teoria cristalizarii

Managementul timpului- partea I:marile bucurii

risipă de energie…mă împraştii peste tot oraşul…mă pierd în atâtea ascunzişuri ale firii, îngesuită în rutine cotidiene şi între atâţia participanţi la viaţă, gri şi grăbiţi….metropola respiră în jurul meu nepăsătoare, trăind zgomotos după propriile reguli: zum, zum, zuuummmm…tresar când îmi sună telefonul; doar un coleg care îmi propune ceva…nu înţeleg ceea ce-mi zice, nici măcar nu am motivaţia intrinsecă să-l înteleg…iar înainte de a închide: ..”te sun mâine să-mi spui dacă vii, OK? take your time“, OK şi?…. şi îmi trece prin mine gândul că aş putea într-adevăr să-mi iau timpul meu…

deodată relaţionez cu mine şi îmi dau seama că toate legăturile cu punţile de control urbane s-au pierdut. Sunt doar eu, în ziua perfectă, în situaţia perfectă ……. CUM ARATĂ ZIUA MEA DE AZI? mă trezesc la o masă, într-o banală cafenea cu notebook-ul, o carte şi o ceaşcă de cafea aburindă în faţa mea (niciodată nu mi s-a părut cafeaua aşa de bună !) şi atunci am ştiut: sunt proprietara timpului meu!

Filed under: management aplicat, cafea boabe, carte, dezvoltare personala, dina, managementul timpului