am învăţat că feedback-ul are patru caracteristici:
-
descriptiv şi nu evlaluativ
-
constructiv
-
specific
- dat la timp
şi acum stau şi mă întreb…faptul că o persoană nu îţi dă feedback reprezintă totuşi un feedback????…m-am uitat în cărţile de management şi nu am gasit un răspuns, acel răspuns care să mă satisfacă…de ce? pentru că tăcerea e descriptivă- comportamentul tău nu a trezit nimic în mine (nici măcar nevoia de o reacţiune…asta dacă ne raportăm la definiţia găsită in DEX în dreptul cuvântului feedback)- este şi constructivă- pe viitor te rog să-ţi faci un plan de rezervă…-specifică- pentru că eu tac, persoana de la care aştepţi feedbackul- şi bineînţeles este întotdeauna dată la timp- tăcerea era acolo şi înaintea comportamentului generator de feedback, numai că acum e percepută altfel…
deci să revin…noţiunea de feedback se poate aplica şi în cadrul relaţiilor sociale…şi dacă da, care este limita până la care poţi să te întinzi?…reformulez: într-o relaţie…hai să-i spunem de dragul banalului cotidian…sentimentală..ar trebui să fim cinstiţi şi să dăm şi să primim feedback??? … şi daca da, se aplică şi aici regulile de la cursurile de comunicare?…pe de altă parte cineva a spus la un moment dat că în dragoste şi în război nu există nici o regulă…dar altcineva a venit bineînţeles să-l contrazică prin elaborarea unor adevarate manuale de reguli şi strategii despre ce şi cum este permis să faci…
paradoxul constă în faptul că feedbackul este orientat către comportament şi nu către persoana căruia îi dai feedbackul… şi atunci cum poţi împaca ceea ce simţi cu necesitatea de a face diferenţa dintre persoană şi actiune?
acum, gândidu-mă la o situaţie concretă şi la cum aş proceda eu…ce feedback aş putea să-i dau persoanei care îmi spune “te iubesc..” sau mai simplu “m-am îndrăgostit de tine…”…răspunsul “şi eu” sau “eu nu” este evaluativ (mă refer la implicarea interioară pe care o presupune) deci nu poate constitui un feedback şi atunci…cum dai un feedback corect? “m-am simţit bine când ai rostit cuvintele..pe viitor “ sau şi mai interesant un feedback sandwich…”mi-a plăcut intonaţia folosită, dar mi-ar fi plăcut să fii mai entuziasmat, totuşi faptul că m-ai privit adânc în ochi m-a impresionat……
o altă întrebare ar fi de ce în astfel de situaţii ne aşteptăm de fapt la o reacţiune…?
de aici cred că e şi frica să ne expimăm sentimentele…frica de respingere, de a cădea în penibil…frica de lipsă de reacţiune.
DE CE? E mult mai simplu…la feedback se răspunde doar cu MULŢUMESC…aşa că aplică această regulă de aur a managementului comunicării şi mulţumeşte-i persoanei, indiferent de feedback…nu-ţi asuma responsabilitatea pentru comportamentul acesteia… MULŢUMESC (…este de ajuns faptul că am aceste sentimente şi mă pot bucura de ele…sunt doar ale mele…le-am dobândit…)
Filed under: management aplicat, feedback, management, relatie
